miercuri, decembrie 03, 2008

O "ALEGERE" PROASTĂ...

Femeile care au suferit un avort sunt cu 30 la sută mai predispuse la a dezvolta o boală psihică, potrivit unor studii citate de Telegraph.co.uk. De asemenea, acestea sunt de trei ori mai vulnerabile în privinţa dezvoltării unei dependenţe de alcool sau droguri, în comparaţie cu alte femei, se arată în studiu.
Mai mult de 200.000 de femei au suferit un avort anul trecut, în Anglia şi Ţara Galilor. 500 de femei, care au participat la un studiu publicat în Jurnalul Britanic de Psihiatrie, au demonstrat faptul că anxietatea şi abuzul de droguri sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă după ce suferă un avort.
Profesorul David Fergusson, care a condus cercetările, a declarat că desoperirile au “importante implicări” deoarece mai mult de 90 la sută dintre avorturile din marea Britanie au fost permise tocmai pentru a evita o boală psihică a femeilor care nu îşi doresc un copil.
Un al doilea studiu arată că femeile care au pierdut un copil până la împlinirea vârstei de 21 de ani, printr-un avort sau prin pierderea sarcinii, sunt de trei ori mai predispuse la a dezvolta o boală psihică, sau la a avea probleme cu alcoolul.
“Avortul şi pierderea sarcinii sunt evenimente stresante, care s-a demonstrat că de obicei conduc la anxietate, tristeţe şi, în cazul unor femei, la grave depresii şi utilizarea în exces a drogurilor”, a declarat Kaeleen Dingle, cercetător la Universitatea Queensland din Australia.
Ann Furedi, o altă specialistă, de la British Pregnancy Advisory Service, a admis faptul că avortul poate duce la o mai mare cantitate de stres şi anxietate dar a adăugat şi că “avortul nu cauzează neapărat problema. Aceasta poate fi legată de alte evenimente din viaţa femeilor”.
.............................................................................................................................................

vineri, octombrie 03, 2008

COPIII ŞTIU...

de Maria Vitale, http://www.lifenews.com/
.................................................................................................................................................
Sunt convinsă că toţi copiiii de 2 ani sunt pentru viaţă. Mi-am format această părere lucrând într-un stand pro-vita la un târg local.
De îndată ce un copil vedea modelele de embrioni de pe masă, întindea mâinile dorind să atingă "bebeluşii". O fetiţă a râs când i-am pus în mână modelul unui făt de 7 luni. Toţi copiii erau încântaţi de aceste păpuşi.
Este ceva normal ca aceşti copii să se simtă atraşi de bebeluşi. E ceva genetic. Sunt amuzaţi şi captivaţi de cele mai mici fiinţe umane.
De aceea modelele de copii nenăscuţi sunt un instrument didactic excelent. Arată exact imaginea unui embrion sau făt în diferite stadii de dezvoltare. Adolescenţii sunt adesea surprinşi să afle că un copil, la 12 săptămâni de la concepţie, are deja ochi, degete, amprente. Asta pentru că lucrurile lui Dumnezeu sunt ascunse, înăuntrul corpului femeii însărcinate.
Un asemenea model este cel mai bun argument împotriva "alegerii" - împotriva conceptului potrivit căruia existenţa unui copil nenăscut depinde numai de decizia mamei. Chiar dacă ea este căsătorită sau nu, dacă are un loc de muncă sau o diplomă de studii superioare, copilul ei este o fiinţă deosebită, cu un ADN diferit de al ei.
Deşi înainte de a deveni viabil un făt nu poate trăi fără hrana şi protecţia asigurată de corpul mamei, nici un bebeluş nu îşi poate continua viaţa dacă nu este îngrijit. Gradul de dependenţă nu ar trebui considerat un factor determinant în privinţa sorţii unui copil. Undeva între copilăria timpurie şi 20 de ani ceva se pierde. Acea dragoste naturală pentru copii. Expunerea modelelor de copii nenăscuţi la festivaluri şi târguri locale este un mod de a reface această legătură afectivă cu cei mai mici dintre noi.
Sunt multe motive pe care oamenii le invocă în favoarea avortului - vârsta prea mică a mamei, imaturitatea, abuzul asupra copiilor, sărăcia, bolile şi dizabilităţile, de exemplu. Într-adevăr, sunt multe probleme în lumea de azi. Avortul nu rezolvă nici una din ele.

marţi, iulie 29, 2008

FELICITĂRI, DAKOTA DE SUD!

Începând din 21 iulie, ultima clinică din statul american Dakota de Sud în care se mai puteau face avorturi a fost închisă, informează portalul Life Site News. Medicii avorționiști angajați ai Planned Parenthood au refuzat să mai lucreze, după promulgarea, de către guvernatorul Mike Rounds, a „Legii Consimțământului Informat”. Această lege obligă medicii să informeze femeile care solicită întreruperea sarcinii despre umanitatea copilului lor nenăscut și despre faptul că procedura ar putea afecta sănătatea mentală a femeii. Informarea trebuie să fie făcută cu 2 ore înainte de momentul avortului.
După ce Planned Parenthood a atacat legea în instanță (și cred că asta spune multe), Curtea de Apel a stabilit că prevederile sale sunt legale și a respins acțiunea. Decizia Curții de Apel a Celui de-Al Optulea Circuit poate fi găsită aici.
Inițiatorii legii sunt avocatul Harold Cassidy și medicii Alan și Leslee Unruh.
“Închiderea acestei clinici este un moment istoric în crearea, pentru moment, a primului stat fără avorturi din SUA, Dakota de Sud,” a declarat Troy Newman, președintele organizației Operation Rescue, unul dintre susținătorii legii. “N-a fost nevoie de răsturnarea deiciziei Roe vs. Wade, nici de un nou Președinte și nici de o nouă Curte Supremă. A fost nevoie de hotărârea curajoasă a eroilor pro-life precum Cassidy și Unruh, care au văzut aici o șansă să salveze vieți și au insistat până când visul lor a devenit o victorie.”
La rândul său, dr. Leslee Unruh a declarat: “În cei 24 de ani de când sunt implicat în mișcarea pro-life, aceasta este cea mai mare victorie. Mulțumim legislatorilor, Guvernatorului statului și echipei de avocați.”
Tot în Dakota de Sud se desfășoară în această perioadă campania „Vote Yes For Life”. Campania are ca scop organizarea unui referendum statal prin care avortul să fie declarat prohibit, cu excepția cazurilor în care viața și sănătatea mamei sunt puse în pericol real care nu poate fi îndepărtat altfel, precum și în cazurile de viol și incest.
Campania și în general orice măsuri pro-life beneficiază de sprijinul deschis al guvernatorului Mike Rounds și al multor altor politicieni.
.......................................................................................................

vineri, iulie 04, 2008

CE AM ÎNŢELES EU...

... din povestea fetiţei de 11 ani însărcinată în urma unui viol:
...................................................................................................................
1. Pe părinţi (care "nu au timp să stea după fundul ei să vadă ce i se întâmplă") nu prea îi interesează soarta copilei, ci vor doar ca totul să "revină la normal" şi apoi să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic, doar-doar o uita lumea şi s-o şterge "ruşinea".
2. Nimeni nu a întrebat-o pe fetiţă ce vrea, nimeni nu i-a explicat ce înseamnă o sarcină şi că e vorba de un copil adevărat, viu. Protecţia Copilului (interesantă denumire, nu?) a recomandat avortul în numele ei. Avortul nu va şterge cu buretele violul...
3. Nimănui nu îi pasă de copilul nenăscut. Nici măcare nu e considerat un copil, ci mai degrabă o "problemă", de parcă ar fi o boală sau aşa ceva... Cei de la Pro-Vita şi alţi creştini milostivi au fost trimişi rapid la plimbare când s-au oferit să poarte de grijă copilului şi tinerei mame. Nu, nu... Nu avem nevoie de ajutor... E mai simplu să îl omorâm...
4. Se vehiculează că viaţa fetei ar fi în pericol dacă ar duce sarcina la termen. Asta după ce medicii români au afirmat că atât mama şi fătul sunt sănătoşi şi că naşterea e mai puţin riscantă decât avortul. Prin ignorarea acestei recomadări, medicii români sunt consideraţi tâmpiţi sau incompetenţi.
5. Se vorbeşte despre "sănătatea mintală a fetei", şi că naşterea ar fi mai traumatizantă decât avortul. Aceste "mame Omida", evident, văd în viitor şi ştiu sigur că avortul e "cea mai bună soluţie"... Desigur, în viitor, când fetiţa va înţelege că bebeluşul ei a fost omorât printr-o metodă barbară şi brutală, va fi foarte relaxată, liniştită, "dez-traumatizată"...
6. Tot în miraculosul glob de cristal al adepţilor avortului se vede cum că acel copil nu va fi iubit de nimeni, niciodată. În plus, când va creşte mare şi va afla cum a fost conceput, va deveni un monstru violent, un retardat mintal sau cine ştie ce sinucigaş. (sinceră să fiu, pe mine m-ar durea în cot cum am fost concepută...)
7. Viaţa fetei este pusă în pericol de o "procedură" absolut inutilă. Peste 2-3 săptămâni se poate provoca naşterea prematură prin care se salvează şi mama şi copilul. SINGURUL LUCRU URMĂRIT CU PERSEVERENŢĂ ESTE UCIDEREA ACELUI COPIL CU ORICE PREŢ.
8. Sunt oameni care s-au oferit să adopte acel bebeluş, chiar dacă provine dintr-un incest, chiar dacă ar ieşi retardat, violent sau hadicapat, chiar dacă e... ţigan (?). Sunt oameni care ar da orice să poată avea copii şi trebuie să aştepte ani întregi până să reuşeacă să adopte unul. Dar nu... Acest copil NU ARE VOIE SĂ TRĂIASCĂ!
9. Ce s-a întâmplat cu violatorul? Da... Omul ală pe care mama fetiţei "nu prea ar vrea să îl vadă la închisoare"... De ce nu ştie nimeni unde e? Suspectă treaba...
10. Când va dispune "Protecţia" Copilului luarea fetei din acea "familie" şi plasarea ei în una normală, sau măcar într-un loc în care să nu mai fie în pericol să fie violată? Când vor fi acuzaţi părinţii de neglijenţă şi rele tratamente aplicate minorilor?
11. Dacă fetiţa moare în timpul avortului, cine va fi tras la răspundere? Medicii? Părinţii? "Protecţia" Copilului? Sau o să fie şi ăsta încă un caz în care "nu e vina nimănui"?
12. În fiecare an sunt zeci de cazuri în care fete mai mici de 15 ani (ţigănci sau nu, etnia nu e relevantă) nasc copii perfect sănătoşi şi sunt mulţumite de viaţa pe care o au alături de aceştia. De ce, din cauza unui singur caz, se încearcă modificarea legii avorturilor, pentru ca mai multe sute de mii şi milioane de copii să poată fi măcelăriţi?

joi, iunie 05, 2008

1 IUNIE - ZIUA COPILULUI NĂSCUT ŞI NENĂSCUT

(Scrisoare către medici)

*

Doamnă doctor, domnule doctor,


Vă rugăm ca în această zi frumoasă, de 1 Iunie, cunoscută în toată lumea ca o zi dedicată copilului, să nu faceţi vreun avort.

Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca să-şi dea seama că un copil din burta mamei este un copil care trăieşte, simte, se bucură şi va deveni matur ca noi. Tehnologia modernă are posibilitatea să arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucură de viaţă un copil în burta mamei sale. El se bucură într-un mod cu totul asemănător ca noi, cei născuţi.

Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilă, că, de la concepţie, un copil are toată zestrea genetică ce-i permite să aibă o evoluţie firească de la concepţie, până la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar căpăta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevăruri.

Desigur, că, dacă avem un dram de credinţă, toate aceste date vin să ne confirme sentimentul cu care ne-am născut, acela că un om este om de la concepţie, din burta mamei.

Omul este un dar făcut peste puterile noastre, făcut de Dumnezeu nouă, dar pe care trebuie să-l preţuim cu toată iubirea de care dă dovadă sufletul nostru.

În România, mai ales după 1990, a fost vărsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) arată că mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţă copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile arată că femeile au 3-4 avorturi în toată perioada fertilă. Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mărturisirea, în primul rând, îl poate ajuta să scape de povara din suflet.

Este momentul ca şi dvs. să daţi o mână de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnătate pentru informarea celorlalţi, în legătură cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este să mărturisiţi public şi să nu mai faceţi avorturi. Ştim că vă cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru că veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol.
Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacă veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.

Noi, prin această scrisoare, nu facem decât să vă rugăm ca, cel puţin în această zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui să ne gândim atât la copiii născuţi, cât şi la cei nenăscuţi cu aceeaşi măsură a dragostei noastre, să nu faceţi avorturi.


Să vă ajute Dumnezeu!


Cu încredere,

Larisa Iftime,


Asociaţia Provita Media, Bucureşti

.................................................................

Sursa: http://www.provitagalati.ro/?p=36